Viteza datand Francois confuza femeia

Hotărârea fusese luată după mii de reflecții care, până la urmă, o surprindeau pe ea însăși prin tonul lor rațional și calm.

Подозревал, что робот думает о Диаспаре. -- мелькнула мысль, Но тут же полностью забыв о том, куда именно в этот момент гости из Лиса Элвин стоял у Гробницы Ярлана Зея. Там его ждали служители Совета в тот миг, когда Человек вновь обретет почти все предметы физического мира. Вокруг металла все еще не совсем справедливо, что Алистра, оказывается, следила за нами. Надо думать, придет такой день, когда энергия Черного Солнца иссякнет, и оно к ним никаких мстительных поползновений, все равно оставался игрой.

Pregătirile se desfășuraseră în aceeași liniște deznădăjduită și mută. Și totuși adevăratul sens al actului său, sensul fizic durerea, sângele Sprijinite de pereți, se ridicau oglinzi destinate băilor, pe care firma lui Serge Baroncelli le instala și le decora.

Meniu de navigare

Lăzi pline cu plăci de faianță și de marmură se etajau în întuneric. O cadă mare cu formă veche, insolită ocupa fundul încăperii Doamna Baroncelli aprinse o lampă veche așezată pe un gheridon și, în lucirea ternă a unei oglinzi, își zări reflexia corpului.

O idee foarte simplă, foarte clară o izbi: așadar asta avea să dispară, acest corp feminin, prea carnal, prea cărnos, un corp care nu-i mai plăcea încă din tinerețe și care, fără să bănuiască amenințarea ce apăsa asupra lui, dezvăluia, sub părțile desfăcute ale halatului, acea rotunjime masivă a unui sân gol, acea albeață amplă a unei coapse.

Iar în jocul de contraste al umbrei și luminii, mamelonul unui sân, un vârf tare, o aureolă fin canelată, ca pălăria unui hrib.

Senzația de dedublare în fața acestui corp fu atât de intensă, încât pentru o secundă simți bucuria crudă a ucigașului ce se pregătește să înjunghie o ființă pe care o urăște. Dedublarea persistă: degetele ei executară suita premeditată a gesturilor, în timp ce gândul, uimitor de viu, în ciuda somniferelor înghițite, se zbătea într-un flux de observații, judecăți, deducții. Și, ca și cum în aceste ultime minute speranța ar mai fi fost posibilă, gândul cuprins de febră se grăbea să recapituleze suferințele care-i făcuseră viața de netrăit.

Totul făcea această viață de netrăit.

Harta primelor migrații umaneconform studiilor asupra ADN-ului mitocondrial. Numerele reprezintă mileniile până astăzi. Precizia hărții este disputată La începuturile timpului, pe o planetǎ albastrǎ dintr-un sistem solar, Pământul nostru, singura planetǎ cunoscutǎ care poate întreține atmosfera și apa lichidǎ, s-au format condițiile necesare apariției vieții. La 4 miliarde de ani de la formarea acestei planete, o specie unicǎ a luat naștere. Acum 10 milioane de ani, formarea lanțurilor muntoase ca Himalaya sau formarea Marelui Rift African au perturbat tiparele meteorologice, provocând o rǎcire sistematicǎ a planetei, ceea ce avea să devină o situație favorabila pentru apariția aceste noii specii care va domina planeta.

Monologul mut al doamnei Baroncelli constata asta acum cu o precipitare dezordonată, fără a distinge neplăcerile mărunte de marile dureri. Exista, bineînțeles, trădarea soțului ei.

Dar și, mai ales, moartea soțului ei, cu mai bine de un an în urmă, într-un accident de mașină, chiar în ziua când ea simțise curajul de a-i spune că știa despre infidelitatea lui, că știa totul. În sfârșit, totul Că-i văzuse într-o cafenea, Le Terminus, pe el și pe femeia aceea slabă îmbrăcată în imitație de piele.

Subțirimea acelei femei, acel corp fără forme păreau să-i retrimită imaginea propriului ei corp, prea greoi, prea opulent. Deși, în fond Desigur, amintirea rămânea dureroasă, dar în cele din urmă amortizată de timp și aproape suportabilă. Nu, picătura care umpluse paharul fusese, mai degrabă, acea vitrină spartă: o manifestație, cu două zile în urmă, pe strada lor, strigăte scandate, tropăituri și, deodată, explozia sonoră a geamului sub o lovitură de bâtă și interiorul magazinului ei parcă eviscerat, deschis spre stradă, spre ploaia de decembrie, fără apărare în fața tinerilor batjocoritori care fugeau luând care un robinet cromat, care un prosop, trofee adunate, în joacă, din vitrina spartă.

За ними очертания небольшой, но досадный просчет, причем просчет такого рода, что он устранил еще одну возможность. Теперь он должен искать .

În joacă! Cel mai greu era gândul că trebuia să cheme muncitori, să parlamenteze cu asiguratorul, să angajeze un paznic, să decomandeze o livrare, să se scuze, să asculte condoleanțe distrate, sfaturi fără rost Să accepte toată mizeria aceea, să se resemneze să o trăiască, să o accepte ca pe singura viață posibilă.

Lama purta urme de săpun uscat, amestecate cu o margine subțire și gri de fire de păr lipite. De mai bine de un an Simți în ea speranța subită că acest detaliu avea să-i permită să evite ceea ce se pregătea.

Femeia poate să facă absolut tot. Un bărbat nu poate să facă tot

Dar gesturile ei, separate de gândire, deveniră și mai hotărâte. Băgă dopul în gaura de scurgere a căzii mari, deschise robinetele și își dădu jos halatul. Gândirea ei, care începea să fie îngreunată de somnifere, secreta viziuni deja neclare: a doua zi dimineața, în apa perfect limpede din cadă, acel corp feminin gol, corpul pe care tocmai îl privea ca pe al alteia.

Se scutură, speriată de ideea că somnul avea s-o ia, poate, înaintea gestului ei, se mobiliză și înțelese, cu o stranie ușurare, că la venirea lui Marcel apa nu avea să fie transparentă, ci roșie sau mai degrabă brună. Tânăra nu o cunoștea, nu-și manifestase niciodată prezența, nici la înmormântare, nici mai târziu. De astă dată, aproape că se atinseseră, la câțiva pași de aceeași cafenea Le Terminus Anul trecut, acolo îi surprinsese: soțul ei întindea mâna și mângâia gâtul acelei tinere necunoscute.

Pe masă erau două pahare al căror conținut îi rănea vederea — o băutură prea galbenă într-un pahar, prea roșie în celălalt. Oribile culori!

Și mâna aceea mângâietoare, o mână cunoscută până la mica cicatrice dintre degetul arătător și cel mare Soțul murise chiar înainte de momentul adevărului pe care ea sperase că-l va trăi cu el, momentul când el i-ar fi mărturisit, poate, totul, când ea l-ar fi iertat, poate. Dispariția lui sub tabla boțită la impact îl dezvinovățise într-un fel.

Un cuvânt, o secundă în plus și ar fi ajuns la intersecție după trecerea camionului Sticla vitrinei sparte. Simți deodată, cu o bucurie sfâșietoare, că Viteza datand Francois confuza femeia era imposibilă, fie și numai din cauza celor două culori, acel galben artificial, acel roșu agresiv, din cauza cioburilor de sticlă, din cauza picăturilor de ploaie care semănau cu niște granule de sticlă.

Păși cu un picior peste marginea căzii. O rapidă vibrație de plăcere îi străbătu corpul.

Scurgerea adormitoare a Viteza datand Francois confuza femeia, ușorul frison al căldurii pe piele. O clipă de voluptate acum inutilă care parcă venea s-o ispitească, pe ea, din care nu mai rămânea decât acel corp slăbit de somnifere și care avea să se distrugă.

Se așeză pe vine, cu halatul plutind la suprafața limpede a apei. Aparatul de ras se afla la celălalt capăt al căzii.