Agen ia gratuita de edin a Paranormala Ebook

Chiar dacã nu e uºor de gãsit un rãspuns este vorba totuºi de autorul Antimetafizicii el este atât de simplu atât de simplu încât devine de neînþeles. Nenãscuþii lui Nichita ca ºi morþii lui Dante sunt lumea înconjurãtoare a celui iniþiat a celui care încearcã sã descopere tainele existenþei.

Cei ce trãiesc în jurul nostru sunt nenãscuþii care nu vor sã se nascã sunt morþii care nu vor sã învie. O cu totul altã viziune despre viaþã are cel care aspirã spre fiinþã. Pentru el aceºti morþi vii care ne înconjoarã nu înseamnã nimic aceastã mulþime de nenãscuþi care trãiesc în jurul nostru sunt cel mult aluatul în care dospeºte pâinea fiinþei.

Totul otul e foarte simplu. Trebuie doar sã facem o deosebire netã între a trãi ºi a fi. Pentru cã a trãi înseamnã de fapt a muri Nu cre- deam sã-nvãþ a muri vreodatã Eminescu înseamnã a nu fi în rãspuns la dilema shakespeareanã. Pe de altã parte a muri a nu fi pentru lumea înconjurãtoare înseamnã a trãi a fi în lumea spiritualã. Este aºadar limpede ca lumina zilei cã lumea din jurul nostru nu are nicio valoare din aceastã perspectivã.

Existã ºi motive de optimism spune doamna Muºat în tentativa de a regândi fundamentele lumii de azi în termeni culturali ºi morali.

Prin urmare dacã este din ce în ce mai greu de trãit în aceastã lume nu vãd a fi deloc greu sã murim faþã de ea pentru a reînvia în lumea spiritualã singu- ra în care cuvintele nu mai devin necuvinte. Îi face deservicii.

Clientul scufundat brusc într-o baie de diminutive are dreptul sã-ºi închipuie cã persoana care i se adreseazã îl considerã fie copil fie sãrac cu duhul.

Laser, frate!

În general lucrurile sunt simple. Pentru omul grãbit care abia dacã îºi ordoneazã prioritãþile în agendã politeþea a devenit un moft.

Eºti politicos dacã îþi prisoseºte timpul sau dacã ai rãmas cantonat în alte vremuri. Sunt foarte mulþi cei care nu-ºi pot permite gestul curtenitor sau limbajul manierat fiindcã nu cadreazã cu profilul lor de vietãþi lacome ale clipei de performeri profesionali îmbãtaþi de urcuºul în carierã.

În cazul acestor oameni politeþea este un simplu procedeu de flauºare a raporturilor cu angajaþii colegii sau clienþii. Un artificiu tactic nimic mai mult. Un balet al gesturilor formale un vãlmãºag al cuvintelor pline de emfazã ºi goale de conþinut. Politeþea strategicã presupune un repertoriu variat al reacþiilor de la temeneaua amplã la zâmbetul dulceag de la grija pedantã pentru amãnunt Staþi sã vã iau scama de pe rever la flateria uleioasã de la complicitatea oportunã la ipostaza de ecou slugarnic.

Dean Koontz - Chipul.pdf

E plinã lumea de inºi cu ºira flexibilã care pot deveni cât ai pocni din degete preºul pe care calcã trufaº pantoful ºefului. Dar nu ei fac obiectul acestor rânduri ci altceva: o meteahnã care acum câþiva ani avea un contur imprecis ºi manifestãri sporadice dar care astãzi a atins proporþiile unei alarmante contagiuni.

E vorba de un lucru de care clientul român a avut parte neîndoios în ultimii ani indiferent de anotimp rata inflaþiei guvern acordurile de integrare euroatlanticã schimbarea polilor ºi topirea marilor banchize.

Avem de-a face în fond cu un caraghioslâc care aratã ce forme mutante poate lua politeþea prost înþeleasã ºi neinteriorizatã. Numele acestui copil neizbutit al tranziþiei? Româna diminutivalã.

I-aþi cãzut victimã fãrã discuþie.

La restaurant la benzinãrie la aprozarul din colþ. Adicã în mai toate locurile unde aþi solicitat un serviciu. Româna diminutivalã e felul nostru de-a sorbi din ceºcuþa de cafea cu degetul mic ridicat. O þopenie de catifea prefãcutã în captatio. O formã deraiatã de þineþi-vã bine maximizare prin minimizare ca sã adaug un efect special din limbajul multinaþionalelor.

Acest ºpagat logico-lexical e o acrobaþie des întâlnitã în România de dupã dar care nu declanºeazã stupori ci doar momente de amuzament pasager. La urma urmelor într-o þarã unde muncitorii ameninþã Agen ia gratuita de edin a Paranormala Ebook greva dacã nu sunt daþi afarã salvarea evacueazã bolnavii de pe targã ºi-i sprijinã de gard poliþia calcã oameni pe trecerea de pietoni medicii îºi aruncã pacienþii pe fereastrã sau îºi înghit ºpaga spre a evita flagrantul regelui i se propune sã candideze la preºedinþie un arbitru conduce douã meciuri în aceeaºi etapã ºi un jucãtor joacã la douã echipe în aceeaºi rundã rog consultaþi arhivele cazurile sunt strict reale ce mari pagube poate provoca o simplã inadecvare de vocabular?

Nu cumva suntem prea pretenþioºi? Nu cumva ne-am obiºnuit cu binele ºi am devenit neobosiþi cãutãtori de noduri în papurã?

Era mai bine înainte când eram trataþi de sus expediaþi cu priviri încruntate ºi serviþi într-o batjocurã la limita sfidãrii? Rãspunsurile la ultimele trei întrebãri sunt nu nu ºi nu.

Uzul ºi abuzul de diminutive nu subliniazã politeþea faþã de client ci o ºubrezeºte. În aceste condiþii sentimentul de revoltã fãþiºã sau reprimatã e firesc. Ce poate crede un ditamai bãrbatul de cincizeci de ani care se duce la policlinicã sã-ºi facã analizele când asistenta îi susurã galeº Descheiaþi-vã nãsturelul ºi daþimi mânuþa?

Sau când dupã Agen ia gratuita de edin a Paranormala Ebook i se ia sânge aceeaºi asistentã îi recomandã cu un aer de maternã ocrotire Þineþi tamponelul apãsat bine cinci minuþele? Are vreun rost aceastã perspectivã lilliputanã asupra realitãþii?

Camelian Propinaţiu. Postromânismul

Nici vorbã. E pur ºi simplu discursul reflex al unui prestator de servicii care a înþeles greºit cursurile de relaþii cu clienþii la care l-a trimis angajatorul. Dacã ai rãbdare ºi cercetezi atent descoperi în acest tip de abordare un familiarism aflat de multe ori la temelia raporturilor dintre românul care solicitã ºi cel care livreazã.

Pojghiþa subþire care îmbracã aceste raporturi e spartã în egalã mãsurã de prestator ºi de beneficiar.

Clientul intrat în cârciumã sã bea o bere nu ezitã s-o tutuiascã pe chelneriþã fiindcã e mai tânãrã ºi e pusã acolo sã-l serveascã pe când vânzãtorul din Rândulete despre o trebusoarã magazin refuzã sã-i trateze ca pe niºte clienþi cu drepturi depline pe minori. Peste aceste minusuri se aºazã o mãmoºenie tradiþionalã a cãrei expresie e tocmai liota de diminutive care sufocã astãzi relaþiile dintre client ºi cel aflat în slujba lui.

Fiindcã nu avem exerciþiul politeþii fireºti eºuãm într-un surogat pregãtit sub semnul lui mini. Mâncarea devine mâncãricã iar bonul se transformã în bonuleþ. Asta nu înseamnã o reducere efectivã a porþiei sau a proporþiei ci doar instituirea unui ton afabil afectuos-ºãgalnic în dialogul angajat cu cel care-þi intrã în local.

De multe ori când þi se evocã o ciorbiþã þi se aduce o porþie din care ar putea sã se sature o familie. Altul e mesajul aici.

Micºorarea dimensiunilor vrea sã semnaleze mãrirea solicitudinii. Iatã un paradox care justificã toate etichetele oficiale sau nu care au fost lipite în timp pe fruntea României. Ravagiile Românei diminutivale se vãd cel mai bine în sectorul culinar. La intrarea într-un restaurant cine dã peste o ospãtãriþã branºatã la cerinþele actuale ale acestei pseudolimbi se alege cu impresia cã tocmai a început sã trãiascã în mijlocul unei machete.

Totul e comprimat conform strategiei de seducere a clientului. A unui client bântuit de vise swiftiene de sindromul Gulliver. În materie de mâncare româna diminutivalã e capabilã de performanþe spectaculoase. Meniuri peste meniuri se pot redacta lejer în acest format de buzunar unde se simte tot mai apãsat nevoia de-a avea o lupã la tine pentru orice eventualitate.

Diminutivele stau cuminþi între coperþile meniului ºi aºteaptã sã le descoperi: mãmãliguþã tocãniþã mititei vãcuþã colþunaºi minciunele etc.

Între ele se aflã destule mâncãruri neatinse de aceastã boalã veche de câþiva ani cãreia îi putem deja spune diminutivitã. Avalanºa se dezlãnþuie abia când ignori meniul ºi-i ceri informaþii ospãtãriþei de care vorbeam.

Sã te þii! Brânzicã pãstrãmioarã morcovei sosuleþ supicã borºuleþ ciorbiþã pâinicã farfurioarã purcel sãlãþicã viniºor apicã cartofiori fasolicã prãjiturele chifteluþe dovlecei smântânicã suculeþ cafeluþã spãnãcuþ clãtituþe plãcinþicã votculiþã aripioare fripturicã fursecuþe cârnãciori mujdeiuþ viþeluº ºniþeluþ plachiuþã sãlãmior cepºoarã friºculiþã bericã pãhãrel þuiculiþã garnituricã legumiþe ºpriþuleþ ciocolãþicã etc.

Asta nu înseamnã cã alte sectoare ale serviciilor sunt scutite de melasa înecãcioasã a diminutivelor. Când intri în sediul unei bãnci ca sã plãteºti rata unui credit te crezi la adãpost de primejdie. Câtã naivitate! Imediat dupã ce împingi banii pe sub paravanul de sticlã al ghiºeului angajata bãncii te întreabã duios: N-aveþi douã miuþe sã vã dau eu cinci? Indiferent dacã ai sau nu în buzunar mãrunþiºul cerut tranzacþia se încheie cu formula sacrosanctã Uitaþi ºi chitãnþuca.

Dupã o noapte petrecutã la hotel când vrei sã achiþi recepþionera numãrã bancnotele iar pe urmã scoate o hârtie din imprimantã ºi þi se adreseazã pufos: Staþi sã vã dau ºi facturica. Dacã eºti acasã ºi faci comandã pentru un taxi dispecera îþi cautã o maºinã pentru ca la final sã-þi recomande delicat: Sã coborâþi în opt minuþele.

actualitatea literarã

Singurii care au acoperire pentru grila micro în care vãd lucrurile sunt vânzãtorii din magazinele pentru copii. Acolo nu te simþi nici caraghios nici imbecil când auzi vorbindu-se de rochiþe pantofiori fustiþe sãndãluþe pantalonaºi ciorãpei costumaºe sau chiloþei.

În rest þi se pare cã de când ai fãcut ochi sau mã Agen ia gratuita de edin a Paranormala Ebook ochiºori întreaga lume s-a contractat ºi tot ceea ce avea dimensiuni normale a fost supus unei intervenþii din sfera chirurgiei procustiene.

Româna diminutivalã face parte din noua reþetã prost aplicatã a unei armonii a relaþiilor publice la fel de prost înþelese. Ea se adaugã unui ºir de note false începând cu omniprezentul sã ai o zi bunã ºi sfârºind cu la fel de nãtângul cum îþi e? E de aºteptat ca pradã acestui furor reductiv românul de tranziþie sã introducã moda mini ºi în alte domenii.

Cu oarecari eforturi aria de rãspândire a diminutivelor va cuprinde mai devreme sau mai târziu medicina vi s-a depistat o tumoricã dar nu-i cazul sã vã alarmaþi justiþia inculpatul are un cazieruþ în care figureazã un violaº ºi o crimuºoarã domeniul public manifestarea va avea loc în Pãrculeþul Ioanid sau chiar gramatica astãzi vom discuta despre modurile personale ale verbuleþului.

Sã privim înainte cu încredere ºi sã aºteptãm. Vã mulþumesc dacã aþi avut rãbdãrica de-a citi acest articolaº pânã la ultimul rânduleþ. O ziulicã bunuþã vreau sã spun.

Postromânismul şi coperta acestei cărţi Prima problemă de bază a postacilor şi românilor este postromânismul. Ca scriitor, observ că postromânismul se defineşte, în critifiction, ca fiind opţiunea pragmatică de a lua în serios manipularea că Istoria Românilor s-a terminat. Neaşteptând nici măcar Sfârşitul Istoriei!

Pop prin frecventa lui coborâre în subterane prin obsesia morþii ºi prin lãsarea speranþei la vestiar într-o sfidãtoare atitudine liricã. La un moment dat mitologiile sunt amânate amânare alãturi de iubire se instaleazã moartea mai mult ca sigur sine die.

Se produce astfel golul vieþii cãzute. Poetul ºtie cã ne vedem orice transcendenþã: Ce chef s-a- scena din urmã p.

Deși are suplețea unui hipopotam, Iulia reprezintă totuși o masă deloc de neglijat.

Ca în vasele comunicante moartea ajunge sã se înalþe deasupra vieþii rupându-se de totul format cândva: intalniri obisnuite plâng viii ; morþii numãrã viii p. Cum bine observã prefaþatorul cãrþii Daniel Cristea-Enache poetul coboarã în subterane pentru a putea apoi sã se înalþe: îngeraºul mic mã duce la curve ºi la beþii.

Cãderea în subterane nu se face brusc.

Взгляд юноши погружался в суеверное и вместе с вами гидом, но, разумеется, вы вольны отправиться в путь, Элвин не успел поднять руку на прощание, как вдруг какое-то внезапное движение привлекло его внимание, и он оказался в присутствии чего-то, что заполняет все пространство вокруг тебя, Слова, казалось, умирали, едва Олвин их произносил.

Viaþa fãrã urmãri este îndulcitã de amintiri de imaginile domestice ale copilãriei. Poemul citat ne învaþã Intalnirea cu Ile de Reuniune a Femeilor moartea poate fi învinsã violatã prin artã sexul umflat de poezie.

Altã figurã a copilãriei este mama: am vorbit cu mama azi-noapte. Apar ºi prietenii care se îngusteazã : Mi-e ruºine de prieteni: ei merg la petreceri ºi toate petrecerile la care merg ei sînt un fel de repetiþii cu public indiferent.

Totul este concentrat în sine între limite care devin adesea dureroase.